Crede cineva că Ucraina a atacat Rusia
cu rachete americane ATACMS ?
Sistemul de rachete ATACMS necesită corectarea periodică a cursului și monitorizarea continuă în zbor, introduse de operatorii manuali cu coduri de acces US NAT SEC. Crede cineva că SUA dau aceste coduri către UKR?
ATACMS folosește tehnologia geospațială și de monitorizare a vremii pentru a se autoregla în timpul zborului, inclusiv modificări minore ale traiectoriei de zbor, schimbări de orientare, modificări de altitudine etc. Acest lucru necesită ca sistemul de rachete să mențină o legătură continuă cu sistemele de țintire ale SUA și NATO. sisteme de ghidare și recunoaștere bazate pe sateliti.
Procedura de lansare ATACMS necesită introducerea codurilor de lansare a rachetelor americane clasificate. Din nou, crede cineva că SUA vor oferi aceste coduri operatorilor ucraineni, în mijlocul unei zone de război, cu informațiile militare ruse care monitorizează fiecare byte de date din zonă sau din afara acesteia?
Ucraina nu a atacat Rusia .
SUA au făcut-o.
Arhivele britanice confirmă,
punctul de vedere al Rusiei privind extinderea NATO
Die Welt scrie că profesorul Shifrinson a descoperit documentul în Arhivele Naţionale ale Marii Britanii. Acesta avea anterior clasificarea "secret" şi "confirmă punctul de vedere al Rusiei cu privire la extinderea NATO către Est"
În document sunt prezentate rezultatele întâlnirii din 6 martie 1991 a directorilor politici din cadrul ministerelor de externe ale Statelor Unite, Marii Britanii, Franţei şi Germaniei. Subiectul discuţiilor a fost "securitatea Poloniei şi altor ţări din Estul Europei", după cum scrie Die Welt.
"Am stabilit clar în negocierile 2+4 că nu vom extinde NATO dincolo de Elba, deci nu putem oferi calitatea de membru Poloniei şi celorlalte ţări", declara atunci Jurgen Chrobog, reprezentantul guvernului de la Bonn.
Mai multe Info AICI despre extinderea NATO
Puțină
istorie:- Secretul neștiut
Rusia a
ridicat secretul de stat asupra documentelor din Arhivele de Război. NU
GERMANIA A FOST CEA MAI NAZISTĂ ȚARĂ DIN LUME. A EXISTAT ÎN EUROPA UN STAT
NAZIST MULT MAI BESTIAL DECÂT CEL GERMAN. EL TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ ISRAELULUI
DESPĂGUBIRI DE CEL PUȚIN DOUĂ SUTE DE MILIARDE DE EURO
NO COMMENTS
Documentele declasificate recent de
către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei
(Consiliul Federației Rusiei) au început să apară deja pe situl Ministerului
Apărării al Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de
Război să ridice secretul de stat impus asupra lor încă de pe vremea lui
Stalin.
Documentele
descriu crimele și atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucrainieni în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acestea au fost săvârșite de către
organizațiile naționaliste ucrainiene cu sprijinul larg al populației
ucrainiene și sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele
arată un naționalism ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate și o
ură bestială față de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian. În comparație
cu Ucraina, Germania nazistă a fost un stat care chiar ar putea trece drept
unul umanitarist. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil
naiv. Dacă Hitler urmărea doar
exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau doar exterminarea evreilor ci a
tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și
nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.
Documentele
despre atrocitățile săvârșite de ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial au fost închise de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de
teamă ca nu cumva rușii să se revolte aflând conținutul lor și să ceară
exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în
interiorul URSS.
De fapt încă
din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar
care să-i judece pe criminalii ucrainieni vinovați de genocid și să-i execute.
Ei l-au atenționat pe Stalin că ucrainienii erau un popor criminal care
indiferent ce vremuri ar fi trăit și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să
ucidă.
Stalin, ca
marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie și a refuzat să ia
măsuri punitive de amploare împotriva ucrainienilor, mulțumindu-se să aprobe
doar cercetarea criminalilor ucrainieni cu adevărat odioși, care au fost
judecați și spânzurați.
După moartea
lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Hrușciov (care era
ucrainian) au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război
de teamă ca Israelul să nu ceară URSS-ului despăgubiri pentru genocidul
ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS și responsabilitatea pentru
eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care,
firește, nu voia să plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime
pe care nu le săvârșiseră rușii.
Astăzi,
însă, Ucraina este un stat independent și poporul ucrainian poate să-și asume
responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe
scară largă, așa că președintele Putin a ordonat Ministerului Apărării al
Rusiei să ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul
ucrainian.
Documentele
sunt terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazistă decât
Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică decât SS-ul german și decât
Gestapoul.
Armata
Ucrainiană avea regimente întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la
ordin a populației civile de alte naționalități. Se exterminau sate și orașe
întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta și cruzimea lor era
înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei le scoteau inimile din piept cu
cuțitele și le mâncau. Asta în numele apărării Ucrainei.
Cele mai
multe atrocități au fost comise de naziștii ucrainieni în Ucraina de Sud-Est
(Doneț. Lugansk, Harkov etc). Adică în locurile unde astăzi actuala Armată
Ucrainiană trage cu tunurile în satele și orașele rușilor, așa cum făcea în
anii 1941-1943.
Opinia
publică indusă azi în eroare de o propagandă mincinoasă nu știe că rușii din
Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk și-au declarat
independența în acest an și cer ajutorul Rusiei tocmai de teamă ca evenimentele
din 1941-1945 să nu se repete și rușii să fie exterminați de ucrainieni.
Fasciștii
ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5 200 000 (cinci milioane două
sute de mii) de civili din Ucraina
(naționalități
conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusă) și au omorât aproape 900 000
(nouă sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a fost de 200 000 (două
sute de mii). Au fost executați peste 400 000 (patru sute de mii) de militari
sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră.
În acest fel
omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainiene întrec cu mult numărul
victimelor nazismului german și plasează Ucraina pe locul I între statele
naziste.
Cuprinși de
fanatism și de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați
ucrainieni în putere au cerut să plece în Al Treilea Reich ca să muncească
voluntar pentru nemți în fabricile și pe ogoarele nemților, numai ca Armata
Germană să poată extermina tot poporul rus.
La 30 iunie
1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Șukovici a executat cu glonț în
ceafă trei mii de polonezi ucrainieni,
inclusiv trei oameni de știință cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au
urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei,
bătrîni și copii. În timp ce femeile și copii erau executați prin tăierea
gîtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei”
mitropolitul catolic ucrainian ținea un servicu divin de mulțumire rugându-se
pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”..
Biserica
Catolică Ucrainiană a binecuvântat toate crimele și masacrele diviziei naziste
ucrainiene ”Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul
de la Babi Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în
septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei
mii de țigani și circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte
femei și fete) pe care SS-iștii
ucrainieni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au început să violeze femeile și
fetele neținând cont că părinții și rudele lor erau de față.
După violuri
s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și
presărau sare pe răni, iar pe bărbați îi
castrau pe
viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe
grătar. Atrocitățile au atins o asemenea culme abominală că soldații germani,
revoltați, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras, lăsîndu-i pe
călăii ucrainieni să ducă la capăt genocidul.
În cele din
urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge. Prizonierii au fost omorâți la modul
cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca să moară în
chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea
masacrului trupurile au fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.
Batalionul
de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute
cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei și copii și peste 160 000
(o sută șaizeci de mii) de evrei.
La aceste
omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucrainieni fasciști și muncitorii
ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare față de evrei și ruși încât
s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii și
ranguri naziste iar Vojnovski a primit
gradul de maior în Armata Germană.
Ucrainianul
Șutnevici care ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de
căpitan în Armata Germană.
În satele
Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni ucideau copii
rușilor și polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i și dându-i cu
capetele de pereți. Dacă erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în
fântâni și părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ.
Au fost ucise în acest fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece
mii) de persoane.
Ura
ucrainienilor împotriva rușilor și a evreilor era așa de mare încât dacă o fată
ucrainiană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei
o violau cu forța. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat
și s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse și spintecate
de cei care le violaseră (adică de tații și frații lor) în felul următor: li se
băga vârful cuțitului în vagin și erau spintecate așa de jos în sus.
Toate aceste
lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă. Adică în mijlocul
unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare
promovată de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei și a devenit la
fel de primitiv și sălbatic precum oamenii cavernelor.
Astăzi, după
20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și în spiritul european al
promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii
și-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul
săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar Armata Ucrainiană trage
cu tunurile în blocurile de locuințe, în școlile și spitalele din orașele
rusești din sud-estul Ucrainei.
Este limpede
că indiferent sub ce deviză ar trăi poporul ucrainian, nazismul și fascismul nu
pot fi eradicate din Ucraina.
Este
interesant să vezi ca român că întreaga noastră clasa noastră politică și toți
conducătorii noștri fraternizază azi cu clasa politică ucrainiană fără să vadă
că Ucraina ține azi între granițele ei teritorii românești care totalizează
încă o Republică Moldovă pe care ea,
Ucraina o ocupă în mod nejustificat și cu binecuvântarea Bucureștiului. Oare de
ce nu suflă politicienii noștri români nici o vorbuliță despre acest teritoriu?
În al
treilea rând, citind aceste documente nu trebuie să crezi că Israelul nu va
cere Ucrainei despăgubiri pentru crime și genocid. În mod normal, aceste
despăgubiri ar trebui să ajungă la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va
cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele să se limpezească în Ucraina.
Adică să vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei. Deocamdată, numai
Crimeea, Donețk și Lugansk și-au declarat independența și au devenit republici
ruse libere. Acestea nu se consideră parte a statului ucrainian și, evident, nu
vor plăti despăgubiri.
Gheorghe
PANAITESCU
Războiul
din Ucraina. Rapoarte secrete ale armatei franceze:
În
fața rușilor suntem o armată de majorete!
O analiză publicată de presa
franceză, care citează surse din interiorul Palatului Elysee și al Ministerului
Apărării, dezvăluie o situație critică pe frontul din Ucraina. Redăm mai jos
articolul publicat de Marianne,
ale cărui concluzii nu sunt deloc favorabile Kievului.
Ce s-a întâmplat cu
Președintele Emmanuel Macron când s-a gândit să trimită trupe franceze în
Ucraina? Mai multe rapoarte confidențiale ale Ministerul de Apărare al Franței
explică „panica” de la Elysée, unde liderii de partid au fost invitați joi, 7
martie, să discute această problemă. Pe front, rușii sunt într-o poziție de
forță. Totuși, a fost necesar să-i lansăm lui Putin o amenințare absolut
insuportabilă? se întreabă jurnaliștii francezi.
Neexcluzând trimiterea de
trupe ale Franței în Ucraina, Emmanuel Macron a stârnit proteste în Europa și a
primit și dezaprobarea fermă a americanilor.
Mai mulți soldați francezi,
intervievați de Marianne, spun că „li s-a făcut rău”.
„Nu trebuie să greșim. În
fața rușilor, suntem o armată de majorete!”, spune despre propunerea lui Macron
un ofițer superior, convins că „trimiterea trupelor franceze” pe frontul
ucrainean ar fi pur și simplu „nerezonabilă”.
La Elysée ne asumăm doar
poziţia că „Preşedintele a vrut să trimită un semnal puternic”, spune un consilier,
adăugând și formula stereotipă de „remarci milimetrice şi calibrate”.
La Ministerul Forțelor
Armate ale Franței, în anturajul lui Sébastien Lecornu, poziția prezidențială
este apărată: „Starea forțelor militare din Ucraina este foarte îngrijorătoare.
Cuvintele președintelui îndeamnă spre un nou început și arată că suntem la un
punct de cotitură.”
Dar cum am ajuns aici? Mai
multe rapoarte confidențiale de apărare, pe care Marianne a
putut să le consulte, vorbesc despre o „situație critică”. Venim cu o
explicație care conține trei observații, departe de discursurile oficiale.
Prima observație: o victorie
militară ucraineană pare acum imposibilă.
De luni de zile,
cancelariile europene au vrut să creadă că mult clamata contraofensivă a
Kievului din primăvara anului 2023, susținută cu echipamente occidentale, va
trimite armata rusă înapoi la Moscova. Revăzând acum care este rezultatul în
realitate, vedem ceva absolut copleșitor.
„Contraofensiva Kievului s-a
blocat treptat în noroi și sânge și nu a dus la niciun câștig strategic”, scrie
un raport confidențial al apărării despre „eșecul ofensivei ucrainene”, raport
la care a avut acces și redacția celor de la Marianne.
După eşecul contraofensivei
ucrainene din vara trecută, armata rusă a revenit în ofensivă şi pune presiune
pe toată linia frontului, profitând de deficitul de muniţii şi de efective cu
care se confruntă armata ucraineană, iar Kievul încearcă să mobilizeze noi
soldaţi pentru a înlocui pierderile şi a face măcar o rotaţie parţială a
trupelor epuizate de doi ani de război
Privind în urmă, toată
planificarea imaginată la Kiev și în sediile occidentale, s-a dovedit a fi
„dezastruoasă”.
„Planificatorii credeau că,
de îndată ce primele linii de apărare rusești vor fi trecute, întregul front
rus se va prăbuși. Aceste iluzii preliminare fundamentale ale occidentului nu
au ținut deloc cont de forța morale a inamicului aflat în defensivă. Anume să
se țină cont de dorința nestrămutată a soldatului rus de a se ține de fiecare
palmă de pământ”, notează acest raport în care se evocă „eșecul absolut al
planificării” taberei occidentale.
DEZECHILIBRUL ÎNTRE FORȚE
O altă lecție care pare a nu
fi nici acum învățată este pregătirea insuficientă a soldaților și a
superiorilor militari ucraineni: „Brigăzile nou formate erau în principal de
nivel administrativ”, iar pregătirea lor nu a durat mai mult de trei săptămâni.
Din cauza lipsei de cadre și
a unui număr semnificativ de veterani, acești „soldați de grădiniță” ucraineni
au fost lansați să atace „o linie de fortificații ruse care s-a dovedit în
final a fi inexpugnabilă”.
Fără niciun sprijin aerian,
cu echipamente occidentale care sunt disparate și mai puțin eficiente decât
echipamentele sovietice vechi, „care chiar dacă sunt învechite, sunt ușor de
întreținut și capabile de a fi utilizate chiar și degradate”, după cum se
menționează în raport, trupele ucrainene nu au avut nicio șansă străpungă
frontul rus.
Să adăugăm și
„superdominația rusă în domeniul bruiajului electronic care penalizează, pe
partea ucraineană, folosirea dronelor și a sistemelor de comandă”.
„Armata rusă este astăzi
referința tactică și tehnică pentru gândirea și implementarea modului defensiv
de apărare”, scrie raportul.
Moscova nu are doar
echipamente grele de inginerie civilă și militară care i-au permis să
construiască lucrări de apărare, remarcând în subsidiar „absența aproape totală
a acestor tipuri de echipament pe partea ucraineană și imposibilitatea
occidentalilor de a le furniza rapid”.
Amintim de cei 1.200 km de
lungime de front, cunoscuți sub numele de Linia Surokovin, numită după un
general rus, unde teritoriile minate sunt absolut enorme, undeva la 7000 de
kilometri pătrați, deci o adâncime de minare de 6 kilometri pe toată linia
fortificată.
O altă notă de care trebuie
să se țină cont este că „rușii au știut să-și conducă trupele de rezerviști, să
le garanteze rezistența operațională”. Potrivit acestui document, Moscova își
întărește unitățile înainte ca acestea să fie complet epuizate, amestecă
recruții cu trupe experimentate, oferă perioade regulate de odihnă în spatele
frontului și „a avut întotdeauna un rezervor coerent de forță pentru a face
față evenimentelor neprevăzute”.
Suntem departe de ideea larg
răspândită în Occident a unei armate ruse care își trimite trupele la măcel
fără să socotească și fără să-i pese de viețile militarilor…
„Până în prezent, Statul
Major ucrainean nu are o masă critică de forțe terestre capabile să execute
manevre comune la nivel coordonat între corpurile de armată, în așa fel încât
să fie capabile să-și provoace omologii ruși, străpungându-le liniile
defensive”, conchide acest Raport Confidențial de Apărare, potrivit căruia „cea
mai gravă eroare de analiză și judecată ar fi aceea de a căuta în continuare
soluții exclusiv militare pentru a opri ostilitățile.”
Un ofițer francez de rang
înalt rezumă: „Este clar că, având în vedere forțele prezente, Ucraina nu poate
câștiga militar acest război.”
KIEVUL ÎN DEFENSIVĂ
A doua observație:
conflictul a intrat într-o fază critică în decembrie 2023.
Potrivit surselor noastre
militare de la Paris, Armata Ucraineană a intrat în modul defensiv constrânsă
și forțată de forțele militare ale Armatei
Rusiei.
Șeful serviciului militar de
informaţii norvegian afirma, în februarie 2024, că Rusia poate mobiliza de trei
ori mai multe trupe decât Ucraina
„Combativitatea soldaților
ucraineni este profund afectată”, a menționat de atunci un raport prospectiv
dedicat anului 2024.
„Zelenski ar avea nevoie de 35.000 de oameni pe lună, nu recrutează nici măcar
jumătate dintre ei, în timp ce Putin atrage un grup de peste 30.000 militari pe
lună, care se înrolează absolut voluntar”, notează un gradat occidental care
s-a întors de la Kiev.
În ceea ce privește
echipamentul, echilibrul este la fel de distorsionat, ofensiva eșuată din 2023
ar fi „distrus tactic” jumătate din cele 12 brigăzi de luptă ale
Kievului.
De atunci, ajutorul occidental
nu a fost niciodată atât de scăzut. Prin urmare, este clar că nicio ofensivă
ucraineană nu poate fi organizată în acest an.
„Occidentul poate furniza
imprimante 3D pentru a face drone sau muniții, dar nu va putea niciodată să
imprime militari experimentați”, notează acest raport.
„Având în vedere situația,
s-ar fi putut lua în considerare întărirea armatei ucrainene, nu cu luptători,
ci cu forțe de sprijin în spate, permițând soldaților ucraineni din spatele
frontului să fie eliberați pentru lupta de pe front”, admite un ofițer de rang
înalt, confirmând de altfel, pentru împlinirea acestui deziderat o
„creștere” a personalului militar occidental, prezent în Ucraina în haine
civile.
Chiar dacă cele două vagoane
americane atașate trenului care face legătura zilnică între Polonia și Kiev ar
fi pline de personal tactic, vagoane probabil folosite de CIA, tabăra
occidentală admite doar cu jumătate de gură prezența forțelor speciale
occiddntale în Ucraina. „Pe lângă americani, care au autorizat reporterii de la New
York Times să viziteze o tabără a CIA din Ucraina, există și
destul de mulți britanici”, remarcă un alt gradat occidental, care nu neagă
nici prezența forțelor speciale franceze, în special a înotătorilor militari,
scafandri folosiți la sabotaje, pentru misiuni de antrenament.
NOILE ARME ALE RUSIEI
A treia observație: riscul
unei avalanșe militare rusești este real.
Aceasta este cea mai recentă
lecție de pe frontul ucrainean, care generează o transpirație rece pe frunțile
observatorilor Armatei Franței.
