Rusia a ridicat secretul de stat

Crede cineva că Ucraina a atacat Rusia

cu rachete americane ATACMS ?

 

Sistemul de rachete ATACMS necesită corectarea periodică a cursului și monitorizarea continuă în zbor, introduse de operatorii manuali cu coduri de acces US NAT SEC. Crede cineva că SUA dau aceste coduri către UKR?

ATACMS folosește tehnologia geospațială și de monitorizare a vremii pentru a se autoregla în timpul zborului, inclusiv modificări minore ale traiectoriei de zbor, schimbări de orientare, modificări de altitudine etc. Acest lucru necesită ca sistemul de rachete să mențină o legătură  continuă cu sistemele de țintire ale SUA și NATO. sisteme de ghidare și recunoaștere bazate pe sateliti.

Procedura de lansare ATACMS necesită introducerea codurilor de lansare a rachetelor americane clasificate. Din nou, crede cineva că SUA vor oferi aceste coduri operatorilor ucraineni, în mijlocul unei zone de război, cu informațiile militare ruse care monitorizează fiecare byte de date din zonă sau din afara acesteia?

Ucraina nu a atacat Rusia .

SUA au făcut-o.

Parlamentar al României: Ucraina își bate joc de românii din nordul Bucovinei. 

Arhivele britanice confirmă,

punctul de vedere al Rusiei privind extinderea NATO

Die Welt scrie că profesorul Shifrinson a descoperit documentul în Arhivele Naţionale ale Marii Britanii. Acesta avea anterior clasificarea "secret" şi "confirmă punctul de vedere al Rusiei cu privire la extinderea NATO către Est"

În document sunt prezentate rezultatele întâlnirii din 6 martie 1991 a directorilor politici din cadrul ministerelor de externe ale Statelor Unite, Marii Britanii, Franţei şi Germaniei. Subiectul discuţiilor a fost "securitatea Poloniei şi altor ţări din Estul Europei", după cum scrie Die Welt.

"Am stabilit clar în negocierile 2+4 că nu vom extinde NATO dincolo de Elba, deci nu putem oferi calitatea de membru Poloniei şi celorlalte ţări", declara atunci Jurgen Chrobog, reprezentantul guvernului de la Bonn.

Mai multe Info AICI  despre extinderea NATO

Puțină istorie:- Secretul neștiut

Rusia a ridicat secretul de stat asupra documentelor din Arhivele de Război. NU GERMANIA A FOST CEA MAI NAZISTĂ ȚARĂ DIN LUME. A EXISTAT ÎN EUROPA UN STAT NAZIST MULT MAI BESTIAL DECÂT CEL GERMAN. EL TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ ISRAELULUI DESPĂGUBIRI DE CEL PUȚIN DOUĂ SUTE DE MILIARDE DE EURO

  NO COMMENTS

        Documentele declasificate recent de către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început să apară deja pe situl Ministerului Apărării al Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război să ridice secretul de stat impus asupra lor încă de pe vremea lui Stalin.

Documentele descriu crimele și atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acestea au fost săvârșite de către organizațiile naționaliste ucrainiene cu sprijinul larg al populației ucrainiene și sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele arată un naționalism ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate și o ură bestială față de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian. În comparație cu Ucraina, Germania nazistă a fost un stat care chiar ar putea trece drept unul umanitarist. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv.  Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau doar exterminarea evreilor ci a tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.

Documentele despre atrocitățile săvârșite de ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teamă ca nu cumva rușii să se revolte aflând conținutul lor și să ceară exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.

De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care să-i judece pe criminalii ucrainieni vinovați de genocid și să-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin că ucrainienii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să ucidă.

Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie și a refuzat să ia măsuri punitive de amploare împotriva ucrainienilor, mulțumindu-se să aprobe doar cercetarea criminalilor ucrainieni cu adevărat odioși, care au fost judecați și spânzurați.

După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Hrușciov (care era ucrainian) au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teamă ca Israelul să nu ceară URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS și responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia să plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.

Astăzi, însă, Ucraina este un stat independent și poporul ucrainian poate să-și asume responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe scară largă, așa că președintele Putin a ordonat Ministerului Apărării al Rusiei să ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul ucrainian.

Documentele sunt terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazistă decât Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică decât SS-ul german și decât Gestapoul.

Armata Ucrainiană avea regimente întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități. Se exterminau sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta și cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei le scoteau inimile din piept cu cuțitele și le mâncau. Asta în numele apărării Ucrainei.

Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucrainieni în Ucraina de Sud-Est (Doneț. Lugansk, Harkov etc). Adică în locurile unde astăzi actuala Armată Ucrainiană trage cu tunurile în satele și orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.

Opinia publică indusă azi în eroare de o propagandă mincinoasă nu știe că rușii din Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk și-au declarat independența în acest an și cer ajutorul Rusiei tocmai de teamă ca evenimentele din 1941-1945 să nu se repete și rușii să fie exterminați de ucrainieni.

Fasciștii ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5 200 000 (cinci milioane două sute de mii) de civili din Ucraina

(naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusă) și au omorât aproape 900 000 (nouă sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a fost de 200 000 (două sute de mii). Au fost executați peste 400 000 (patru sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră.

În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainiene întrec cu mult numărul victimelor nazismului german și plasează Ucraina pe locul I între statele naziste.

Cuprinși de fanatism și de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucrainieni în putere au cerut să plece în Al Treilea Reich ca să muncească voluntar pentru nemți în fabricile și pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să poată extermina tot poporul rus.

La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Șukovici a executat cu glonț în ceafă  trei mii de polonezi ucrainieni, inclusiv trei oameni de știință cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrîni și copii. În timp ce femeile și copii erau executați prin tăierea gîtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un servicu divin de mulțumire rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”..

Biserica Catolică Ucrainiană a binecuvântat toate crimele și masacrele diviziei naziste ucrainiene ”Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de țigani și circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei și fete)  pe care SS-iștii ucrainieni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au început să violeze femeile și fetele neținând cont că părinții și rudele lor erau de față.

După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și presărau sare pe răni, iar pe bărbați îi

castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar. Atrocitățile au atins o asemenea culme abominală că soldații germani, revoltați, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras, lăsîndu-i pe călăii ucrainieni să ducă la capăt genocidul.

În cele din urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca să moară în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.

Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei și copii și peste 160 000 (o sută șaizeci de mii) de evrei.

La aceste omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucrainieni fasciști și muncitorii ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare față de evrei și ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii și ranguri naziste iar Vojnovski a  primit gradul de maior în Armata Germană.

Ucrainianul Șutnevici care ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germană.

În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni ucideau copii rușilor și polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni și părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece mii) de persoane.

Ura ucrainienilor împotriva rușilor și a evreilor era așa de mare încât dacă o fată ucrainiană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau cu forța. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat și s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse și spintecate de cei care le violaseră (adică de tații și frații lor) în felul următor: li se băga vârful cuțitului în vagin și erau spintecate așa de jos în sus.

Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovată de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei și a devenit la fel de primitiv și sălbatic precum oamenii cavernelor.

Astăzi, după 20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și în spiritul european al promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii și-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar Armata Ucrainiană trage cu tunurile în blocurile de locuințe, în școlile și spitalele din orașele rusești din sud-estul Ucrainei.

Este limpede că indiferent sub ce deviză ar trăi poporul ucrainian, nazismul și fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina.

Este interesant să vezi ca român că întreaga noastră clasa noastră politică și toți conducătorii noștri fraternizază azi cu clasa politică ucrainiană fără să vadă că Ucraina ține azi între granițele ei teritorii românești care totalizează încă o Republică Moldovă  pe care ea, Ucraina o ocupă în mod nejustificat și cu binecuvântarea Bucureștiului. Oare de ce nu suflă politicienii noștri români nici o vorbuliță despre acest teritoriu?

În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie să crezi că Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri pentru crime și genocid. În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui să ajungă la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele să se limpezească în Ucraina. Adică să vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei. Deocamdată, numai Crimeea, Donețk și Lugansk și-au declarat independența și au devenit republici ruse libere. Acestea nu se consideră parte a statului ucrainian și, evident, nu vor plăti despăgubiri.

Gheorghe PANAITESCU

 

Războiul din Ucraina. Rapoarte secrete ale armatei franceze:

În fața rușilor suntem o armată de majorete!

 

O analiză publicată de presa franceză, care citează surse din interiorul Palatului Elysee și al Ministerului Apărării, dezvăluie o situație critică pe frontul din Ucraina. Redăm mai jos articolul publicat de Marianne, ale cărui concluzii nu sunt deloc favorabile Kievului.

Ce s-a întâmplat cu Președintele Emmanuel Macron când s-a gândit să trimită trupe franceze în Ucraina? Mai multe rapoarte confidențiale ale Ministerul de Apărare al Franței explică „panica” de la Elysée, unde liderii de partid au fost invitați joi, 7 martie, să discute această problemă. Pe front, rușii sunt într-o poziție de forță. Totuși, a fost necesar să-i lansăm lui Putin o amenințare absolut insuportabilă? se întreabă jurnaliștii francezi.

Neexcluzând trimiterea de trupe ale Franței în Ucraina, Emmanuel Macron a stârnit proteste în Europa și a primit și dezaprobarea fermă a americanilor.

Mai mulți soldați francezi, intervievați de Marianne, spun că „li s-a făcut rău”.

„Nu trebuie să greșim. În fața rușilor, suntem o armată de majorete!”, spune despre propunerea lui Macron un ofițer superior, convins că „trimiterea trupelor franceze” pe frontul ucrainean ar fi pur și simplu „nerezonabilă”.

La Elysée ne asumăm doar poziţia că „Preşedintele a vrut să trimită un semnal puternic”, spune un consilier, adăugând și formula stereotipă de „remarci milimetrice şi calibrate”.

La Ministerul Forțelor Armate ale Franței, în anturajul lui Sébastien Lecornu, poziția prezidențială este apărată: „Starea forțelor militare din Ucraina este foarte îngrijorătoare. Cuvintele președintelui îndeamnă spre un nou început și arată că suntem la un punct de cotitură.”

Dar cum am ajuns aici? Mai multe rapoarte confidențiale de apărare, pe care Marianne a putut să le consulte, vorbesc despre o „situație critică”. Venim cu o explicație care conține trei observații, departe de discursurile oficiale.

Prima observație: o victorie militară ucraineană pare acum imposibilă.

De luni de zile, cancelariile europene au vrut să creadă că mult clamata contraofensivă a Kievului din primăvara anului 2023, susținută cu echipamente occidentale, va trimite armata rusă înapoi la Moscova. Revăzând acum care este rezultatul în realitate, vedem ceva absolut copleșitor.

„Contraofensiva Kievului s-a blocat treptat în noroi și sânge și nu a dus la niciun câștig strategic”, scrie un raport confidențial al apărării despre „eșecul ofensivei ucrainene”, raport la care a avut acces și redacția celor de la Marianne.

După eşecul contraofensivei ucrainene din vara trecută, armata rusă a revenit în ofensivă şi pune presiune pe toată linia frontului, profitând de deficitul de muniţii şi de efective cu care se confruntă armata ucraineană, iar Kievul încearcă să mobilizeze noi soldaţi pentru a înlocui pierderile şi a face măcar o rotaţie parţială a trupelor epuizate de doi ani de război

Privind în urmă, toată planificarea imaginată la Kiev și în sediile occidentale, s-a dovedit a fi „dezastruoasă”.

„Planificatorii credeau că, de îndată ce primele linii de apărare rusești vor fi trecute, întregul front rus se va prăbuși. Aceste iluzii preliminare fundamentale ale occidentului nu au ținut deloc cont de forța morale a inamicului aflat în defensivă. Anume să se țină cont de dorința nestrămutată a soldatului rus de a se ține de fiecare palmă de pământ”, notează acest raport în care se evocă „eșecul absolut al planificării” taberei occidentale.

DEZECHILIBRUL ÎNTRE FORȚE

O altă lecție care pare a nu fi nici acum învățată este pregătirea insuficientă a soldaților și a superiorilor militari ucraineni: „Brigăzile nou formate erau în principal de nivel administrativ”, iar pregătirea lor nu a durat mai mult de trei săptămâni.

Din cauza lipsei de cadre și a unui număr semnificativ de veterani, acești „soldați de grădiniță” ucraineni au fost lansați să atace „o linie de fortificații ruse care s-a dovedit în final a fi inexpugnabilă”.

Fără niciun sprijin aerian, cu echipamente occidentale care sunt disparate și mai puțin eficiente decât echipamentele sovietice vechi, „care chiar dacă sunt învechite, sunt ușor de întreținut și capabile de a fi utilizate chiar și degradate”, după cum se menționează în raport, trupele ucrainene nu au avut nicio șansă străpungă frontul rus.

Să adăugăm și „superdominația rusă în domeniul bruiajului electronic care penalizează, pe partea ucraineană, folosirea dronelor și a sistemelor de comandă”.

„Armata rusă este astăzi referința tactică și tehnică pentru gândirea și implementarea modului defensiv de apărare”, scrie raportul.

Moscova nu are doar echipamente grele de inginerie civilă și militară care i-au permis să construiască lucrări de apărare, remarcând în subsidiar „absența aproape totală a acestor tipuri de echipament pe partea ucraineană și imposibilitatea occidentalilor de a le furniza rapid”.

Amintim de cei 1.200 km de lungime de front, cunoscuți sub numele de Linia Surokovin, numită după un general rus, unde teritoriile minate sunt absolut enorme, undeva la 7000 de kilometri pătrați, deci o adâncime de minare de 6 kilometri pe toată linia fortificată.

O altă notă de care trebuie să se țină cont este că „rușii au știut să-și conducă trupele de rezerviști, să le garanteze rezistența operațională”. Potrivit acestui document, Moscova își întărește unitățile înainte ca acestea să fie complet epuizate, amestecă recruții cu trupe experimentate, oferă perioade regulate de odihnă în spatele frontului și „a avut întotdeauna un rezervor coerent de forță pentru a face față evenimentelor neprevăzute”.

Suntem departe de ideea larg răspândită în Occident a unei armate ruse care își trimite trupele la măcel fără să socotească și fără să-i pese de viețile militarilor…

„Până în prezent, Statul Major ucrainean nu are o masă critică de forțe terestre capabile să execute manevre comune la nivel coordonat între corpurile de armată, în așa fel încât să fie capabile să-și provoace omologii ruși, străpungându-le liniile defensive”, conchide acest Raport Confidențial de Apărare, potrivit căruia „cea mai gravă eroare de analiză și judecată ar fi aceea de a căuta în continuare soluții exclusiv militare pentru a opri ostilitățile.”

Un ofițer francez de rang înalt rezumă: „Este clar că, având în vedere forțele prezente, Ucraina nu poate câștiga militar acest război.”

KIEVUL ÎN DEFENSIVĂ

A doua observație: conflictul a intrat într-o fază critică în decembrie 2023.

Potrivit surselor noastre militare de la Paris, Armata Ucraineană a intrat în modul defensiv constrânsă și forțată de forțele militare ale Armatei Rusiei.

Șeful serviciului militar de informaţii norvegian afirma, în februarie 2024, că Rusia poate mobiliza de trei ori mai multe trupe decât Ucraina

„Combativitatea soldaților ucraineni este profund afectată”, a menționat de atunci un raport prospectiv dedicat anului 2024.
„Zelenski ar avea nevoie de 35.000 de oameni pe lună, nu recrutează nici măcar jumătate dintre ei, în timp ce Putin atrage un grup de peste 30.000 militari pe lună, care se înrolează absolut voluntar”, notează un gradat occidental care s-a întors de la Kiev.

În ceea ce privește echipamentul, echilibrul este la fel de distorsionat, ofensiva eșuată din 2023 ar fi „distrus tactic” jumătate din cele 12 brigăzi de luptă ale Kievului.

De atunci, ajutorul occidental nu a fost niciodată atât de scăzut. Prin urmare, este clar că nicio ofensivă ucraineană nu poate fi organizată în acest an.

„Occidentul poate furniza imprimante 3D pentru a face drone sau muniții, dar nu va putea niciodată să imprime militari experimentați”, notează acest raport.

„Având în vedere situația, s-ar fi putut lua în considerare întărirea armatei ucrainene, nu cu luptători, ci cu forțe de sprijin în spate, permițând soldaților ucraineni din spatele frontului să fie eliberați pentru lupta de pe front”, admite un ofițer de rang înalt, confirmând de altfel, pentru împlinirea acestui deziderat o „creștere” a personalului militar occidental, prezent în Ucraina în haine civile.

Chiar dacă cele două vagoane americane atașate trenului care face legătura zilnică între Polonia și Kiev ar fi pline de personal tactic, vagoane probabil folosite de CIA, tabăra occidentală admite doar cu jumătate de gură prezența forțelor speciale occiddntale în Ucraina. „Pe lângă americani, care au autorizat reporterii de la New York Times să viziteze o tabără a CIA din Ucraina, există și destul de mulți britanici”, remarcă un alt gradat occidental, care nu neagă nici prezența forțelor speciale franceze, în special a înotătorilor militari, scafandri folosiți la sabotaje, pentru misiuni de antrenament.

NOILE ARME ALE RUSIEI

A treia observație: riscul unei avalanșe militare rusești este real.

Aceasta este cea mai recentă lecție de pe frontul ucrainean, care generează o transpirație rece pe frunțile observatorilor Armatei Franței.