International Politics: Conflictul Azerbaidjan-Armenia

Conflictul din Nagorno-Karabah 2020 este un conflict armat în curs de desfășurare între forțele armate ale Azerbaidjanului și autoproclamata Republica Arțah , împreună cu Armenia în Nagorno-Karabah regiune, și este cea mai recentă escaladarea nesoluționată conflictului din Nagorno-Karabah .

Ciocnirile au început în dimineața zilei de 27 septembrie 2020 de-a lungul liniei de contact Nagorno-Karabakh . Ambele părți au raportat victime militare și civile. Ca răspuns la ciocniri, Armenia și Artsakh au introdus legea marțială și mobilizarea totală , în timp ce Azerbaidjanul a introdus legea marțială și un cuib de stingere . La 28 septembrie, mobilizarea parțială a fost declarată în Azerbaidjan.

Vezi și

Numeroase țări și Națiunile Unite au condamnat puternic conflictul și au solicitat ambelor părți să descalifice tensiunile și să reia negocierile semnificative fără întârziere. Turcia a oferit sprijin militar Azerbaidjanului, deși amploarea sprijinului său este contestată.

Analiștii internaționali consideră că luptele au fost inițiate probabil de Azerbaidjan, și că obiectivele principale pentru ofensiva sa sunt susceptibile de a captura districte din sudul Nagorno-Karabakh, care sunt mai puțin muntoase și, astfel, mai ușor de luat decât interiorul bine fortificat al regiunea. Se consideră că sprijinul Turciei pentru Azerbaidjan este o încercare de a-și extinde sfera de influență atât prin creșterea poziției Azerbaidjanului în conflict, cât și prin marginalizarea influenței Rusiei asupra regiunii.

Ciocnirile fac parte din conflictul Nagorno-Karabakh, o dispută cu privire la Nagorno-Karabakh , o regiune disputată din Caucazul de Sud între Azerbaidjan și Armenia. Nagorno-Karabakh este o parte de jure a Azerbaidjanului, dar este de facto deținută de autoproclamata Republică a Artsakh , care este susținută de Armenia. Violența etnică a început la sfârșitul anilor 1980 și a explodat într-un război complet după dizolvarea URSS în 1991. Războiul din Nagorno-Karabakh s -a încheiat cu un încetare a focului în 1994 , Republica Artsakh controlând regiunea Nagorno-Karabakh, precum și districtele înconjurătoaredin Agdam , Jabrayil , Fuzuli , Kalbajar , Qubadli , Lachin și Zangilan din Azerbaidjan. Timp de trei decenii, au avut loc multiple încălcări ale încetării focului, cele mai grave incidente anterioare conflictului actual fiind ciocnirile din Nagorno-Karabakh din 2016 . În 1994, grupul OSCE Minsk a inițiat încercări de mediere internațională de lungă durată pentru a crea un proces de pace, principiile Madrid întrerupte fiind cea mai recentă iterație.

Bătălii au avut loc la granița dintre Armenia și Azerbaidjan în iulie 2020. ^[63] Mii de azerbaidieni au demonstrat războiul împotriva Armeniei ca răspuns, Turcia propagând în sprijinul Azerbaidjanului.

La 23 iulie 2020, Armenia a anunțat începerea unui exercițiu comun de apărare aeriană cu Rusia și o analiză a ciocnirilor din iulie 2020. O săptămână mai târziu, Azerbaidjanul a efectuat o serie de exerciții militare care au durat în perioada 29 iulie - 10 august, și exerciții suplimentare la începutul lunii septembrie, cu implicarea Turciei .

Sprijinul Turciei pentru Azerbaidjan a fost văzut ca fiind legat de politica sa expansionistă, neootomană , legând intervenția sa de politicile sale din Siria , Irak și Mediterana de Est.

Înainte de reluarea ostilităților, au apărut acuzații că sute de membri ai armatei naționale siriene din Divizia Hamza au fost transferați în Azerbaidjan, ^în timp ce mass-media turcă apropiată președintelui Erdogan a susținut că membrii YPG și PKK din Irak și Siria au fost transferați în Nagorno-. Karabah pentru a instrui milițiile armene împotriva Azerbaidjanului. Guvernele din Azerbaidjan și Armenia au negat acuzațiile că luptătorii străini ar fi prezenți.

Cronologia angajamentelor militare

Această cronologie a angajamentelor se bazează în principal pe declarațiile oficiale ale beligeranților. Angajamentele au fost caracterizate prin utilizarea artileriei grele , a războaielor blindate și a dronelor , precum și a relațiilor emergente privind utilizarea munițiilor cu dispersie , interzise de majoritatea comunității internaționale, dar nu de Armenia sau Azerbaidjan. Conflictul s-a răspândit peste granițele internaționale, obuzele și rachetele aterizând în provincia Azerbaidjanului de Est din Iran, deși nu au provocat daune și Iranul a căzut mai multe vehicule aeriene fără pilot (UAV), în timp ce Georgia a declarat că două UAV-uri s-au prăbușit în provincia Kakheti .